uneori simt cum lumea mi se destrama sub picioare.simt ca nu mai am control asupra vietii mele.totul in capul meu se dezlantuie cu o putere cat 10 bombe atomice.gandurile imi vajaie in cerc si nasc o tornada de proportii...
in acele momente simt presiunea, atatea cuvinte nespuse isi cer drepturile si mintea mea seamana cu un ceainic in clocot.cateodata im fac curaj si scuip sange, scuip duhoarea care lancezea poate de ani in mine.
urasc sa fiu singur, urasc sa fiu ignorat, urasc sa vorbesc cu peretii, sa aud acelasi ecou.
de la un timp scuip mai des;imi fac curajul sa ma uit in gura mea.imi e mai putin scarba.invat sa ignor.
tot nu sunt multumit de prezent, dar il accept caci e mai bun ca ieri.
cum poti sa-ti schimbi o mentalitate care ti-a otravit si ultima picatura de materie cenusie?cum reusesti sa te schimbi din proprie vointa, fara sa te indrume nimeni, fara sa te invete cum sa faci, fara sa fie cineva langa tine care sa-ti dea increderea ca mergi pe drumul cel bun?cum reusesti sa infloresti in intuneric??am nevoie de cineva sa-mi aprinda lumina...
oare mai sunt in secunda asta insi cu aceeasi stare de spirit?insi care au momente cand se simt dezgustati de situatia lor generala,de incomfortul psihic prin care trec aproape zilnic?vreau sa aud si altceva decat un ecou.vreau sa aud si un da...
as indragi mai intai persoana nu care incearca sa ma faca optimist, dar mai ales omul care e pe aceeasi lungime de unda cu mine si care se confunda cu mine, caruia pot sa-i spun orice caci am increderea ca ma va intelege.
strain printre prieteni, singur intre oamenii care trec zilnic pe langa mine, prea ocupati cu problemele lor zilnice; rad uneori de framantarile unora atat de neinsemnate in ciuda varstei care parca le striga in timpane:"timpul trece si fara sa numeri tu secundele".de ce a inventat omul ceasul?ca sa facem cat mai multe lucruri intr-o zi, sa ne proportionam mai bine timpul?majoritatea ajung la batranete si constata ca n-au realizat nimic semnificativ,poate doar copiii...poate.
cu toata tehnologia de azi omul a reusit sa se faca mai bolnav.izolat tot mai bine de pericolele naturale,de boli, calamitati, accidente, tragedii, omul s-a izolat de tot, si-a construit propria lume din plastic si metal, si-a facut singur o cusca si locuieste in ea.nu se simte fericit in ea, dar a fost invatat ca asa e bine, asa trebuie.vad asa-zisa evolutie umana ca pe un drum al singuratatii.pana cand totul se va usca, mai intai din noi, si pe urma si cusca...