nici prea logic si brutal; nici prea visator si moale.nu sunt nimic....

Dupa parerea mea adevarata sursa a vietii este fericirea.fiecare isi cauta fericirea in diferite locuri.Nu conteaza sub ce forma se gaseste;pot fi banii, prietenii, reusita intr-o cariera sau implinirea unui vis.Tot ce conteaza este sa ramanem fericiti.Daca fericirea dispare din viata noastra dispare totodata si viata din noi.Omul trist nu mai lupta, isi simte in interiorul sau lipsa vietii, se simte fara putere, fricos, slab, neajutorat, fara cale de iesire.Omul trist e omul mort, care refuza viata, care refuza toate ocaziile de a se face fericit.
Eu militez pentru alta moneda de schimb:fericirea.Ar trebui sa existe pe bratul fiecaruia o gradatie care sa indice nivelul de fericire:)).Tu!vad ca nu mai ai deloc fericire in tine;vino sa-ti dau de la mine.Cum?prin imbratisare...gata.acum te vad mai fericit.
M-am observat o zi intreaga si mi-am dat seama ce ma face cel mai fericit:compania altor persoane.Mersul la cumparaturi e plictisitor de unul singur.Berea e trista fara cineva la masa ta.Vorbitul de unul singur iti demonstraza cat esti de singur, de trist.Nu pot sa cred cat e de usor sa fii fericit.Ajunge sa ai prieteni.Si de aici urmeaza partea cea mai grea...

Cura paramedicala pentru un om trist:


Ignorarea permanenta a gandurilor negative; acestea se vor inlocui miraculos cu cele pozitive.Atentiune:acest procedeu necesita multa practica, ca atare se recomanda o doza substantiala de rabdare si vointa.

In fiecare zi incerci sa fii mai bun, incerci sa ai o personalitate cat mai slefuita; in fiecare zi incerci sa fii mai fericit, sa ai mereu zambetul pe buze.


In fiecare dimineata te scoli cu un alt plan de atac, alta tactica de a scapa de timiditate, frica, panica, dezgust, plictiseala, repros, dezamagire, deznadejde, disperare, manie, violenta, salbaticie, haos mental;cand nu mai stii care-ti sunt principiile, convingerile, cand uiti ce trebuie sa faci, cand te trezesti cu o stare psihica apasatoare, trista, depresiva, accentuat depresiva, pe care ai simtit-o si ieri, si acum o saptamana, si acum un an, mereu aceeasi lipsa de viata, fara dorinta de a trai, fara sclipirea aceea...


Ce e acea slipire pe  care unii oameni o au,o vezi in ochii lor cum luceste vesel ca o vapaie, si te molipseste uneori cu zambetul lor fraged, verde. Te uiti apoi la altii fara vreo expresie faciala, plati, cu ochii stersi, cu gesturi retinute, inchisi intr-o cutie a carei cheie s-a pierdut departe de lacatul ruginit, fara vreo speranta de a fi gasita...


Acea sclipire din ochi e multumirea omului care se simte satisfacut de lucrurile ce i se intampla. Se simte fericit ca totul ii zambeste, ca totul i se face pe plac.


Uneori totul pentru tine inseamna un singur lucru...


Omul cu sclipirea in ochi e omul care isi indeplineste dorintele. Dar tu de ce nu ai sclipirea in ochi? Ce te retine sa iti indeplinesti dorintele? Poate ai prea multe dorinte. Poate umbli dupa prea multi iepuri si pana la urma toti iti vor scapa din capcana, din planul tau care parea in fiecare zi atat de perfect, atat de invincibil...


Dar poate dorintele tale sunt prea scumpe sa fie cumparate cu banii tai, cu cele doua monezi pe care le mai ai in buzunar. Poate sunt prea scumpe sa le cumperi cu dramul de vointa pe care il mai ai, dupa toate esecurile pe care le-ai intampinat mereu cu ostilitate, dezamagire.


Oricine si-ar da seama ca adevarata problema nu este norocul, dar dorintele, visurile tale cu siguranta. Tintesi prea sus? Cel mai probabil. Cand nerabdarea ta tine loc de luciditate faci numai greseli pe care le regreti, si care se aduna, si care ajung sa-ti stinga sclipirea.


Iti imaginezi victoria, dar nu si lupta. Visurile marete cer foarte multa munca si credinta in ele. Daca nu ai destul elan nu ridici dealul. Si daca nu-l ridici te duci gramada la vale si poate nu va fi cineva sa te ridice. Ai grija ce munte vrei sa urci. Poate obosesti si nu mai ai chef sa stai in varf...


De ce nu treci peste o piatra? De ce nu peste o movila? O movilita iti da speranta urcarii unui deal, dealul iti da incredera urcarii unui munte. Si ce te opreste sa ajungi intr-o zi sa nu mai vrei sa urci?...


Deci azi m-am gandit sa nu mai visez lucruri peste puterile mele. Faptul ca niciodata nu le vad indeplinite imi  scad moralul si pofta de viata.

trebuie sa-mi dezvolt permanent vointa
aflata intr-un regres permanent,zilnic;
cotonogita de atatea evenimente parca prea puternice pentru suflet;
un suflet fricos,prea fricos sa vada adevarul in ochi;
prea panicat sa iasa din cochilie,
ca nu cumva sa fie ranit,batut de altii;

dar am aflat ca repetarea incapatanata te face mai puternic;
atata timp cat e o incapatanare spre + infinit...
odata ce ti-ai vazut calea nu mai da inapoi.
lupta sa iti afirmi punctul tau de vedere,
chiar daca multi sunt impotriva ta;
tu fii solid in principiile tale,
fii tare in hotararile tare,
fii teapan in fata indoielilor.

nu te lasa purtat de ganduri ca de niste ape repezi,
ca de niste nisipuri miscatoare.
gandurile n-au contur,
gandurile sunt mai usoare ca fulgii,
mai maleabile ca apa.
prea multe ganduri te macina,te streseaza,te fac nehotarat,fricos.
vezi doar zidul sau drumul din fata ta si mergi neintrerupt inainte.

nu-ti reprosa nimicuri fara nicio valoare.
frustrarea naste mici monstri;
monstri care se mananca singuri, ...sinucugasi.
ajung salbatici,antiumani,antisociali,antiviata.

prea multe reguli ca sa fii fericit...
prea multe bariere care ascund prapastii.
cutia in care stai e prea mica ca sa te mai misti...
ia atitudine si mobilizeaza-te;
daca esti revoltat fii revoltat pe tine insuti;
esti prea puturos sa te schimbi,
prea ignorant,
prea incremenit in sistemul tau de idei neschimbabile,vopsite intro culoare care nu se mai sterge...
nu se mai sterge?
in unele momente,in unele stari calme,calde,nici nu mai vad acea culoare.
atunci sunt schimbat in tot...

mergi mai departe,multumit de tine fiind in orice moment,caci tu iti vezi linia ta de final care te va aduce la fratele tau geaman:omul puternic,intelept...